1605881968DG9FKW.png

Cod: 402128

ISBN: 1843-26460302

Editura:

Data aparitiei: 2020

Colectia:

Pagini: 420

Disponibilitate: rezervare

Revista Romana de Drept Privat nr. 3/2020

Autor:

„Ideea «daunelor morale» și, corelativ acesteia, ideea «reparării» unor asemenea «prejudicii», idei repudiate încă din Antichitate, au fost considerate multă vreme «șocante» și «ilogice». În locul unor argumente, câteva retorice întrebări: cum să consideri că o valoare morală, nesusceptibilă de «distrugere» sau «deteriorare», poate fi totuși «reparată» prin echivalent bănesc?; cum să admiți că banii pot înlocui lacrimile, că suferința poate fi evaluată în bani, chiar în raport cu gradul ei de intensitate?; cum să admiți că durerea sufletească poate să înceteze sau poate deveni mai suportabilă în raport cu cuantumul îmbogățirii contului bancar?; care ar fi criteriile de evaluare mai ales a daunelor «pur morale» și îndeosebi a celor prin ricoșeu? etc.”*

Acestea sunt frământările de esență – sublimate în cuvinte emblematice, precise și expresive. Paliere multiple legitimează dezbaterea, întrucât prejudiciul moral este una dintre acele constante ale actualității juridice care epuizează argumentele fără a monopoliza adevărul indemnizării.

Ecuația „repararea prejudiciului – concurența neonestă” beneficiază de o analiză inedită și complexă în cadrul studiului Mult zgomot pentru nimic. Repararea daunelor morale cauzate de fapte de concurență neloială (Adriana Almășan, Mircea Dub). Autorii menționează, realist și pertinent: „Deși posibilitatea reparării prejudiciului moral suferit de o întreprindere din pricina faptelor de concurență neloială este o realitate, având o consacrare expresă, materializarea în practică a posibilității oferite de legiuitor este o provocare, aceasta lovindu-se de anumite limite ale ansamblului de norme conexe – precum Legea nr. 31/1990, care reglementează scopul patrimonial al unei întreprinderi –, care nu sunt pregătite pentru asimilarea naturală a acestui concept. Reglementarea din art. 257 din Codul civil are o natură pur platonică, fiind inaptă să constituie o platformă reală pentru identificarea unor soluții practice”.

„Prejudiciul reputațional ar trebui compensat pentru că acoperirea prejudiciului material cauzat de neexecutările contractuale, oricât de riguros ar fi dreptul pozitiv (sau tocmai pentru că uneori este prea riguros), va fi întotdeauna nesatisfăcătoare pentru profesionistul în afaceri. Simpla trecere a timpului se opune unei reparări veritabile și complete a prejudiciilor contractuale în afaceri”. Afirmația se verifică în contextul neexecutării dispozițiilor contractuale de către debitor, cu precădere în contractele de afaceri încheiate între profesioniști. Analiza propusă în studiul Reputația comercială. O discuție despre compensarea prejudiciului reputațional în contractele de afaceri (Lucian Bercea, Dan-Adrian Cărămidariu) relevă particularitățile dihotomiei curente în materia răspunderii (prejudiciu patrimonial versus prejudiciu nepatrimonial) în contractele de afaceri.

Materia dreptului de autor generează o serie de interogații asociate prejudiciilor morale. „Care este conținutul dreptului nepatrimonial de a pretinde recunoașterea paternității operei? Sau, mai sugestiv: din perspectiva acestui drept nepatrimonial al autorului, ce acțiuni și inacțiuni ale terților sunt legitime (pentru că nu constituie încălcări ale dreptului de a pretinde recunoașterea paternității operei) și ce acțiuni și inacțiuni sunt nelegitime (pentru că reprezintă încălcări ale respectivului drept)?” Autorul studiului Succinte considerații despre conținutul dreptului autorului de a pretinde recunoașterea paternității operei (Vladimir Diaconiță) argumentează, în detaliu, posibile răspunsuri pentru astfel de probleme, având ca premisă particularități de speță.

Actualitatea normativă a problematicii nediscriminării la locul de muncă aduce în atenția specialiștilor consacrarea hărțuirii morale. Studiul Hărțuirea morală la locul de muncă. Reglementare. Elemente. Repere de apreciere a prejudiciului moral (Monica Gheorghe) reliefează cadrul legal internațional și intern privind „hărțuirea morală” la locul de muncă, modalitățile de concretizare și consecințele acesteia, precum și criteriile orientative de evaluare a prejudiciului moral suferit de salariat, consecutiv faptelor de hărțuire.

Studiul Considerații teoretice și practice cu privire la daunele morale în cazul dreptului la despăgubiri prevăzut de art. 388 din Codul civil (Oana Ghiță) surprinde dimensiuni inedite ale acestui drept. Între altele, reținem caracterul dual al dreptului la despăgubiri (ca drept potestativ, se apropie de drepturile personalității, în timp ce, odată invocat, își transferă acțiunea în sfera obiectivă a răspunderii civile delictuale, cu caracteristicile unui drept subiectiv civil de creanță), precum și fundamentul acordării daunelor morale, ca drept la despăgubiri în cadrul procesului de divorț (acțiunea se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, cu specificul acesteia, atunci când se invocă odată cu divorțul ori, după caz, se întemeiază pe regulile de drept comun, atunci când este antrenată în afara procesului de divorț).

Terminologia consacrată în materia răspunderii civile este indeniabil asociată filonului personalității umane – care se găsește nu numai în corp (adică în suportul material), dar și în spirit (adică în imaterial – suferințe, afecte, sentimente). Tot așa, o cercetare atentă conduce la ideea că „dauna materială” (conceptul juridic) își găsește fundamentul în teoriile materialiste despre lume și viață, în timp ce conceptul de „daună morală” este inspirat din doctrina spiritualistă. Așadar, Daunele morale – o perspectivă spiritualistă a dreptului? (Bogdan Ionescu). Din penal în civil, din răspunderea delictuală, insinuat apoi în cea contractuală, este de neimaginat în contemporaneitate o summa divisio, în absența daunei materiale și a daunei morale. Cel puțin în Drept, materialismul și spiritualismul se armonizează, se completează, răspunzând adevăratei naturi umane (material-imaterial; corp-spirit), iar individul (ca subiect de drept) va putea solicita, cumulativ, repararea prejudiciului material și a celui moral.

Prejudiciul de agrement este nelipsit din orice „manual” al prejudiciului corporal. Poate părea, din această perspectivă, cel mai „comun” dintre prejudiciile corporale. Ceea ce este cert – iar istoria sa o dovedește – este că prejudiciul de agrement este cel mai dezbătut, dacă ne referim la componenta nepatrimonială a prejudiciului corporal. Studiul Prejudiciul de agrement (Călina Jugastru) are ca obiect definirea noțiunii de „prejudiciu de agrement”, fixarea ariei activităților asociate, delimitarea de alte prejudicii morale și stabilirea reperelor indemnizării, în condițiile în care tratamentul jurisprudențial este neliniar, nu numai de la stat la stat, dar și în perimetrul aceluiași sistem judiciar.

Principiile răspunderii civile în contextul prejudiciilor corporale nepatrimoniale și diviziunea bipartită „prejudicii corporale nepatrimoniale obiective-prejudicii corporale nepatrimoniale subiective” fac obiectul studiului Despre principiile indemnizării prejudiciilor corporale nepatrimoniale. Privire specială asupra victimelor cu conștiința alterată sau inconștiente (Florin I. Mangu). Prima categorie cuprinde prejudicii care au o existență manifestă, putând fi constatate, în mod obiectiv, fie pe corpul victimei, fie în lumea înconjurătoare acesteia, în care aceasta s-a manifestat plenar înainte de momentul producerii lor (sunt prejudicii care se indemnizează independent de starea de conștiință a victimei, fără a deosebi după cum aceasta este conștientă, inconștientă sau are conștiința alterată). A doua categorie cuprinde prejudiciile corporale nepatrimoniale subiective, care se produc și există exclusiv în conștiința victimei, neavând o manifestare externă, constând în sentimentele negative, de frustrare, de angoasă pe care starea victimei aflate în pragul morții iminente, consecutivă faptei ilicite, i le provoacă (acest tip de prejudicii se indemnizează doar dacă victima este conștientă, chiar dacă are conștiința alterată).

Relația dintre prejudiciul moral și eroarea judiciară reprezintă un perimetru care influențează, în mod specific, dezideratul indemnizării echitabile. În cadrul studiului Eroarea judiciară și daunele morale (George-Marius Mara) sunt decantate, pe toate segmentele răspunderii civile, veșmântul particular al faptei ilicite (eroarea judiciară), categoriile prejudiciului nepatrimonial (prejudiciu biologic, prejudiciu moral, prejudiciu social) și mecanismul acordării daunelor morale.

Poate frica față de un prejudiciu viitor constitui un temei suficient pentru o răspundere civilă delictuală actuală? O privire în cutia Pandorei (Ioan Ilieș Neamț) – interogația generează ipoteze de dezbatere, soluții și argumente; concluzia autorului este că, având în vedere „flexibilitatea sistemului nostru de drept în materia prejudiciului nepatrimonial, o atare ipoteză de răspundere nu ar trebui, de plano, exclusă, însă se impun a fi reținute unele particularități ca marcă distinctivă. Astfel, în scopul prevenirii abuzurilor, printre altele, frica ar putea fi considerată un prejudiciu reparabil numai atunci când se dovedește a fi rezonabilă și suficient de gravă”.

Studiul Repararea prejudiciilor morale – o „utopie constructivă”? (Sache Neculaescu) pune în discuție soluții normative și oferă răspunsuri explicite și pertinent argumentate următoarelor întrebări: „Repararea” prejudiciilor morale respectă regulile aplicabile prejudiciilor patrimoniale? În cazul unui răspuns negativ, vor putea fi ignorate soluțiile avansate de principalele proiecte europene care vizează reforma răspunderii civile? Autorul menționează că abordează aspectele cele mai semnificative referitoare la prejudiciile morale „cu speranța că dezbaterea lor va putea genera un moment al adevărului, la care evaluările noilor prevederi legale să fie mai tranșante și mai severe, acolo unde se impune, astfel încât nevoia de reformare a actualului Cod civil să fie tot mai asumată, având în vedere și multe alte neîmpliniri majore ale actualelor reglementări”, și consideră că „mai presus de menajarea sensibilității autorilor care au elaborat aceste prevederi normative se află nevoia imperativă de claritate a unor reglementări esențiale pentru o materie fundamentală a dreptului civil, care să fie racordate la noile orientări europene în materie”.

Având ca premisă practica judiciară, studiul Despre pierderea unei șanse, în contenciosul administrativ (Ovidiu Podaru, Adina Buciuman) analizează în ce măsură „vătămarea” pe care orice reclamant trebuie să o dovedească pentru a obține anularea unui act administrativ de atribuire directă a unui contract de achiziție publică ar putea consta în pierderea unei șanse (șansa de a participa la licitație și, deci, de a câștiga, eventual, atribuirea contractului în cauză). Discuția pe marginea unei hotărâri judecătorești definitive recente demonstrează însă că situația reclamantului e mult mai complicată atunci când se pune problema acordării unei indemnități pentru prejudiciul suferit de acesta prin pierderea șansei respective.

Operatorul de date și persoana vizată sunt cei doi „poli” care, prin prisma Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD), se convertesc în „autor al faptei ilicite” și, respectiv, în „victima prejudiciului”. Studiul Analiza jurisprudenței române privind acordarea de daune morale pentru nerespectarea protecției datelor cu caracter personal (Daniel-Mihai Șandru) conține o vastă investigație a specificității condițiilor răspunderii civile (în mod special, a prejudiciului) în raport cu dreptul fundamental la protecția datelor personale, cu dreptul la viață privată și cu dreptul la demnitate. Operatorul și, respectiv, persoana împuternicită vor răspunde în temeiul Regulamentului general privind protecția datelor, iar reperele criteriilor de evaluare a prejudiciilor și de stabilire a cuantumului daunelor morale sunt trasate de jurisprudența națională și internațională.

Invitația la dezbatere are ca premisă aceste câteva arii semnificative ale daunelor morale. Rămâne ca timpul juridic să valideze soluțiile, să consolideze argumentele și să furnizeze noi elemente de sprijin, în delicata și dificila întreprindere de indemnizare a prejudiciilor morale.

 

* I. Deleanu, Ficțiunile juridice, Ed. All Beck, București, 2005, p. 331.

Revista Romana de Drept Privat nr. 3/2020 - Conducere

Alte numere ale revistei

PARTENERI UNIVERSUL JURIDIC

VA RECOMANDAM

museum
EVOGPS
museum
casadetraduceri