Drept transnational

Autor:

Realitațile transnaționale ființeaza dincolo și in cadrul statelor-națiune deopotriva; ele faciliteaza coabitarea intra-frontaliera și trans-frontaliera a cel puțin trei tipuri de reguli: regulile de drept internațional, regulile privind conflictul de legi și orice alte reguli – nesubsumabile primelor doua categorii de reguli, dar care experimenteaza normativitatea solida („hard law”) și lichida („soft law”) in egala masura. 

Aceasta coabitare dilueaza distincțiile westphaliene nete dintre sistemul de drept internațional și sistemele de drept local. In plus, au devenit poroase – de-a dreptul volatile – delimitarile efectuate intre sistemele de drept local insele, pe de o parte, intre ordinile juridice și cvasi-juridice, pe de alta parte. Fluidul caracterizeaza realitațile transnaționale. Iar aceste realitați sunt experimentate astazi de toți: state-națiune, persoane fizice ca atare sau coagulate in osatura corporațiilor.

Realitațile transnaționale contemporane – miezul post-post-modernismului neo-westphalian – nu mai pot fi standardizate juridic numai de dreptul internațional sau numai de instituția conflictului de legi sau numai de ordinile juridice, respectiv cvasi-juridice. La jumatatea secolului al XX-lea, profesorul de drept internațional Philip C. Jessup redescopera noțiunea „drept transnațional” și o propune ca manifest doctrinar. Privit atunci cu neincredere, manifestul „Jessup” merita sa fie recontemplat astazi.

Radu Bogdan Bobei, conferențiar

Facultatea de Drept, Universitatea din București