Justitie și dreptate. Sinteza autobiografica

Autor:

1. Funcția de judecator nu este infailibila. Exercițiul ei este și trebuie sa fie supus examenului profesional și social. În fața acestui exercițiu societatea nu poate sa ramâna MUTA, caci, înainte de toate, obiectul exercițiului funcției de judecator îl constituie ființa umana, cu toate atributele sale.

2. Dar judecatorul și hotarârile sale nu trebuie și nu se poate permite sa fie obiectul unor „procese publice” și „judecați fara dosare”, executate sistematic și agresiv de unele gazete și de anumite posturi de televiziune, cu misiuni de propaganda și de lichidare, slujind parca uneori altor organizații, instituții și autoritați sau persoane interesate.

3. Puterea judecatoreasca nu trebuie sa aiba nicio o asemanare cu cea executiva, bicefala, mai ales în condițiile actuale, în care evoluțiile factuale din statele Europei nu mai pun fața în fața o putere executiva, una legislativa și una judecatoreasca, ci prefigureaza o repartizare net bipartita între puterea judecatoreasca și puterea politica.

4. Astazi, mai mult ca oricând, puterea judecatoreasca trebuie sa fie un singur organism puternic, cu mai multe capete de judecatori, fara asimilați, dezasimilați, detașați, delegați, acoperiți, descoperiți, aserviți, deserviți, dezamagiți, închipuiți, afiliați etc., care beneficiaza de aceleași drepturi economice și onorifice, fara a exercita puterea și responsabilitatea misiunii de judecatori.

5. Disfuncțiile majore din raporturile interinstituționale și anumite excese ale puterii executive bicefale, cultivarea publica a unor confuzii privind statutul Ministerului Public, ca instituție de justiție, în raport cu puterea executiva, dar, mai ales, cu puterea judecatoreasca, acțiunile concertate de denigrare a judecatorilor promovate de la nivelul cel mai înalt al puterii executive și continuate, ani de-a rândul, în tacerea complice a unor instituții și slujbași ai autoritații judecatorești au produs dezechilibre structurale în opera de înfaptuire a justiției, încredințata de Constituție judecatorilor, precum în toate statele civilizate.

Și toata aceasta cruciada contra puterii judecatorești s-a desfașurat și s-a manifestat cu mai multa agresiune, sub ochii marețului MCV-UE și ai supraveghetorilor transoceanici, producând umilințe și nedreptați asupra profesiei unice, daruita de Dumnezeu și de lege, pentru a face dreptate semenilor.

6. În aceste vremuri nedorite, judecatorii nu trebuie sa-și uite menirea și puterea pe care o au, nu trebuie sa-și exercite funcția sub teama fața de puterea politica, fața de alte autoritați sau instituții „colegiale”, care se vor a ști totul într-o discreție de fațada.

7. Lasați cariera de judecator curata și plina de virtute numai pentru cei care prețuiesc aceasta misiune dumnezeiasca și se bucura mai mult de satisfacțiile morale decât de orice alte placeri efemere, chiar daca astazi lipsa de scrupule pare a fi drumul cel mai facil și sigur în viața, pe când virtutea nu aduce decât dezamagiri și, uneori, disprețul celorlalți. Mi se pare semnificativa observația unui anonim: „Astazi cinstea este la fel ca o boala rușinoasa și molipsitoare. Toți fug de cel atins de ea, de parca ar avea ciuma. Nerușinarea, tradarea și impostura domina scena vieții noastre cotidiene atât în plan orizontal, cât și vertical”.

8. Judecatorii români au ajuns în stadiul în care astazi nu au nevoie de nicio ingerința externa, instituționala sau politico-diplomatica, sub forme diverse: ambasade, misiuni speciale transoceanice, parlamentari UE, fara competențe în relația cu puterea judecatoreasca, pentru a-și exercita misiunea.

Dupa cum astazi România nu mai este țara careia, saptamânal, sa i se arate unde-i este locul și cum este aparata, ce trebuie sa faca și cum trebuie sa traiasca, deși puterea politica este înca servila acestor umilințe ale poporului român, egal între cele europene (!).