Revista Romana de Drept Privat nr. 1/2022

Autor:

Volumul de fața este rezultatul unor bune intenții de cercetare juridica. El este menit sa atraga atenția comunitații juridice din Romania asupra provocarilor lansate de evoluția societații informatice și de posibilele schimbari de anvergura pe care le poate antrena in dreptul tradițional. Ideea care sta in spatele textelor este legata de verificarea rezistenței dreptului comun la noile formule juridice, ca și de abilitatea acestuia de a se remodela dupa exigențele moderne ale societații informaționale. De aceea, una dintre intrebarile persistente (regasibile de-a lungul unora dintre studiile reunite in volum) este daca se poate vorbi de un drept al contractelor electronice sau de un drept al comerțului electronic. Sau, mai general, se poate vorbi de un drept al societații digitale, menit sa reglementeze varii aspecte, de la proprietatea și controlul asupra elementelor digitale, contractele digitale, raspunderea pentru produsele digitale, pentru „actele și faptele” inteligenței artificiale, protecția datelor cu caracter personal și pana la digitalizarea procedurilor curente in dreptul societar, in dreptul procesual, in dreptul public etc.?

Raspunsul aproximativ și, de altfel, premisa de la care am pornit este aceea ca, daca putem vorbi, pentru motive practice sau euristice, de un drept al contractelor electronice, la fel de bine cum am putea vorbi și de un drept al comerțului electronic sau de un alt drept al „specificitaților” juridice, nu putem vorbi din perspectiva tehnico-juridica de un drept autonom al contractelor electronice (sau al inteligenței artificiale sau al comerțului electronic).

Simpla reglementare a specificitaților (care pot imbraca formula unor excepții) unor anumite domenii ale dreptului nu atrage cu necesitate concluzia autonomiei dreptului aferent acelui domeniu de reglementare. In consecința, astfel cum au subliniat autori reputați, denumiri precum „contracte informatice” sau „contracte electronice”, respectiv „conținut electronic”, „servicii electronice” și o intreaga lista terminologica specializata sunt, in realitate, doar „expresii descriptive”, ramanand ca juristul sa iși indeplineasca misiunea de a identifica modul in care acest drept specializat se supune principiilor generale ale dreptului comun. In cazul Romaniei, acest drept comun nu este altul decat cel al Codului civil, iar principiile sale generale sunt tocmai cele enunțate direct sau indirect de acesta. Astfel cum se va vedea in unele dintre studiile din acest numar, chiar concepția creatoare a legiuitorului in materie este permanent raportabila la dreptul comun, fie ca ne referim la legiuitorul european, fie ca ne referim la cel național.

In ceea ce privește conținutul volumului, acesta este marcat de varietate și incompletitudine. Aceste potențiale neajunsuri ar putea fi eliminate prin volume dedicate unor studii specializate. Deocamdata, limitele dorinței de a scrie a juriștilor din Romania ne-au obligat la un volum eclectic. Aceleași limite ne-au impiedicat, pe de alta parte, sa oferim o imagine completa (cel puțin din punct de vedere juridic) a provocarilor venite din partea instrumentelor electronice. Suntem insa convinși ca, in pofida neajunsurilor sale, acest volum va constitui o sursa de auto-verificare a raționamentelor juridice utila pentru juriștii din Romania.

Coordonatorii