Revista romana de executare silita nr. 1/2025 – Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita

Autor:

Primul numar al anului 2025 este dedicat unei teme pe cât de interesante, pe atât de dezbatute în doctrina si mai ales în practica uzuala a instantelor nationale, si anume prescriptia dreptului de a obtine executarea silita.

Profesorul Marian Nicolae spune despre prescriptie, în genere, ca este un mod de transformare a continutului raportului juridic civil deoarece din perspectiva subiectului activ ea reprezinta o sanctiune, pe când din unghiul ori pozitia subiectului pasiv aceasta se înfatiseaza ca un beneficiu legal. Asadar, suntem în prezenta unei institutii duale, unde conteaza mai degraba de ce parte a raportului juridic te afli!

Doctrina înca nu s‑a pus de acord asupra faptului daca prescriptia dreptului de a obtine executarea silita reprezinta o continuare a prescriptiei dreptului material la actiune sau, dimpotriva, reprezinta o prescriptie noua de sine statatoare cu un regim juridic diferit. Asadar, teoria dreptului este împartita în ceea ce priveste natura juridica a prescriptiei dreptului de a obtine executare silita, unii autori sustinând teza unui drept cu caracter procesual, pe când altii apreciaza natura sa ca fiind mai degraba de drept civil substantial, o prelungire în sfera executionala a prescriptiei dreptului material la actiune. Aparent, dilema autorilor este strâns legata de modalitatea în care este definit dreptul material la actiune de catre legiuitor; astfel, prin dispozitiile art. 2.500 alin. (2) C. civ., se stipuleaza ca „prin drept la actiune se întelege dreptul de a constrânge o persoana, cu ajutorul fortei publice, sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz”.

Profesorul Ioan Les[1] cu referire la aceasta definitie arata ca „prescriptia dreptului la actiune limiteaza în timp posibilitatea de a obtine concursul organelor de jurisdictie în scopul pronuntarii unei hotarâri favorabile, de posibilitatea de realizare efectiva a urmaririi silite prin masuri de constrângere patrimoniala”. Acesta sustine ca mentiunea realizata prin art. 2.516 alin. (2) C. pr. civ., potrivit careia prescriptia dreptului de a obtine executarea silita (…) este supusa dispozitiilor Codului de procedura civila, afara de cazul în care acestea din urma ar fi neîndestulatoare, este suficienta sa probeze natura procesuala a acestei institutii juridice.

În sens contrar, profesorul Marian Nicolae[2] concluzioneaza ca prescriptia dreptului de a obtine executarea silita trebuie socotita o „(sub)institutie juridica de drept comun substantial (civil), iar nu o (sub)institutie de drept procesual de vreme ce este alcatuita din norme privitoare la dreptul de a obtine, prin constrângere, executarea silita a unor obligatii civile, iar efectul sau principal consta tocmai în stingerea posibilitatii de a obtine realizarea silita a obligatiei cuprinse în titlul executoriu, în timp ce stingerea fortei executorii a titlului având ca efect paralizarea sau încetarea executarii silite este un efect secundar, determinat de lipsa posibilitatii juridice de constrângere a debitorului pentru a fi executat silit, ca urmare a stingerii dreptului de a obtine executarea silita.

Dincolo de aceasta dilema de etichetare, implicatiile pe care le atrage catalogarea drept o institutie de drept civil ori, dimpotriva, una de drept procesual sunt multiple si au creat multe dezbateri în viata practica. O parte din acestea au facut obiectul materialelor din acest numar, iar tema în sine a oferit profesionistilor în materie ocazia sa scrie despre subiecte extrem de interesante pentru lumea juridica.

Materialul pe care îl aveti dumneavoastra în fata reuneste în paginile sale opiniile avizate ale unor cadre didactice universitare, ale unor avocati, executori si judecatori cu experienta care judeca în cadrul instantelor de executare ori în cadrul instantelor de control ale acestora. Am reusit si în acest numar sa pastram diversitatea geografica, autorii materialelor provenind din zone diferite ale tarii, respectiv Bucuresti, Timisoara, Cluj‑Napoca, încercând astfel sa acoperim varietatea solutiilor cu care participantii la executare se confrunta pe întreg teritoriul tarii.

În prima parte a revistei, cea dedicata doctrinei, veti descoperi o analiza extrem de meticuloasa a dispozitiilor art. 2.504 C. civ. realizata de catre domnul executor Bogdan Dumitrache. Materialul dedicat acestei institutii va reprezenta, în opinia mea, un punct de reper în modalitatea în care îsi vor gasi aplicarea în practica prevederile art. 2.504
C. civ. si nu numai. Dupa cum chiar autorul arata, chiar si la mai bine de un deceniu de la intrarea în vigoare a Noului Cod civil, practicienii au motive sa nu fie pe deplin acomodati cu o atare solutie, nefiind usor de asimilat ideea ca împlinirea unui termen de prescriptie aplicabil creantei garantate poate lasa neprescrisa macar o parte din aceasta creanta, si anume capitalul acesteia, materialul domnului executor fiind nu doar unul pertinent, ci mai degraba unul absolut necesar pentru asezarea jurisprudentei, care într‑adevar sufera sub aspectul caracterului sau unitar la acest moment. Practica judiciara avea nevoie de acest material!

Colegul meu de la Universitatea de Vest, domnul asist. univ. dr. Catalin Lunganasu, judecator în cadrul Tribunalului Timis, pledeaza, prin studiul sau dedicat modalitatii de aplicare a sanctiunii prescriptiei dreptului de a obtine executarea, la o întelegere corecta si mai ales la o aplicare unitara a institutiei prescriptiei, analizând într‑o nota critica inclusiv solutiile propuse de catre INM în cadrul întâlnirilor comune. Merita citit cu atentie acest studiu!

Colegul meu de catedra, domnul av. dr. Serban Mircioiu, a tratat în studiul sau patru probleme practice insuficient clarificate privind prescriptia dreptului de a obtine executarea silita în cursul executarii silite. Materialul sau este unul clar si propune solutii extrem de valoroase, care pot ajuta la unificarea jurisprudentei.

Partea dedicata practicii judiciare comentate este una cu adevarat interesanta nu doar datorita diversitatii temelor surprinse, ci si prin prisma calitatii comentariilor realizate, atent si temeinic structurate de catre autori.

Veti regasi în aceasta parte comentarii legate de momentul de început al curgerii termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita pornita în temeiul contractului de credit, de actele susceptibile de întrerupere a termenului de prescriptie în general, precum si conditiile în care debitorul se poate prevala de actiunile judiciare pentru a invoca prescriptia dreptului creditorului de a cere executarea silita.

De asemenea, veti descoperi un comentariu extrem de interesant legat de posibilitatea intervenirii prescriptiei dreptului de a obtine executarea silita în cursul executarii silite. Stim cu totii ca exista solutii de practica judiciara care confirma existenta acestei institutii, dar este real ca acestea au dat nastere unei practici judiciare neuniforme, suscitând interpretari diverse si contradictorii.

Acest numar al revistei se închide cu prezentarea deciziei din 9 mai 2025 prin care Curtea Constitutionala, în cadrul controlului de constitutionalitate a posteriori, a decis cu unanimitate de voturi admiterea obiectiei de neconstitutionalitate si a constatat ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti este neconstitutionala în ansamblul sau.

Închei cu speranta ca materialele publicate va vor sprijini în activitatea dumnea­voastra si, de asemenea, ca vor contribui la clarificarea problemelor de practica judiciara întâmpinate.

 Cu recunostinta pentru timpul si angajamentul dumneavoastra!

Un zâmbet,

R. Dan

Cu speranta ca temele generoase propuse stârnesc interesul dumneavoastra inclusiv din perspectiva unei viitoare colaborari, asteptam materialele care pot privi deopotriva studii doctrinare ori practica judiciara comentata la adresa redactiei noastre, rres@universuljuridic.ro, adresa de e‑mail gestionata de catre redactorul‑sef al Revistei.

1.  Tema aferenta nr. 2/2025: Contestatia la executare ‒ termen de trimitere a materialelor: 15 iulie 2025.

Redactia