Studii de drept internațional, european și de drept romanesc 2023-2025

Autor:

„Negarea supremației Constituției și calitatea precara a legii au generat un grav deficit democratic și un stat de drept imperfect.

1.      Puterea executiva din România nu a recunoscut, în ultimii ani, supremația Constituției, în raport cu dreptul UE, în pozițiile adoptate fața de rapoartele MCV ori în procedurile CJUE, manifestând lipsa de respect fața de principiul constituțional al loialitații instituționale.

2.      Guvernele nu au recunoscut obligativitatea deciziilor CCR și ale ICCJ, date în interpretarea unora dintre legile și ordonanțele inițiate și adoptate de executiv, cu încalcarea Constituției, generând atât un «gol legislativ», cât și o perturbare grava a ordinii juridice naționale, exemplul Codurilor penal și de procedura penala fiind graitor. Cauza principala care a dus la neconstituționalitate, într-o asemenea proporție, consta în deficitul de democrație parlamentara și, mai ales, în slaba calitate a legilor, adoptate intempestiv, în obsesia puterii politice de a emite anumite norme, cu ignorarea criteriilor statului de drept, adoptate în 2018 de Comisia de la Veneția, sau prin procedura «analfabeta» a asumarii raspunderii de catre guvern în cazul Codurilor și al multora dintre legile de mare importanța pentru societate.

3.      Ignorarea totala a deciziilor CCR și ICCJ, prin care, cu motivari laborioase și cu aportul consultativ al științei juridice, au dat interpretari în acord cu principiile constituționale și cu cele din dreptul UE, constituie una dintre cele mai apasatoare umilințe la care au fost și sunt supuși judecatorii români, doctrina și jurisprudența noastra, dar și justițiabilii, care beneficiaza de «tratamentul» oneros și «umanist» supranațional (?!).

4.      Acțiunile anti/neconstituționale ale autoritaților legislative și executive bicefale au generat cele aproape o mie de decizii ale CCR și sutele de decizii CEDO (neexecutarea hotatârilor judecatorești, regimul de detenție, dreptul de viața privata, dreptul de proprietate politica ș.a.)” – Extras din articolul Criza dreptului internațional public, a dreptului internațional umanitar și alienarea dreptului pacii de prof. Marin Voicu, juridice.ro, 29.01.2024.