Revista Romana de Drept Privat nr. 3/2020

Autor:

„Ideea «daunelor morale» și, corelativ acesteia, ideea «repararii» unor asemenea «prejudicii», idei repudiate inca din Antichitate, au fost considerate multa vreme «șocante» și «ilogice». In locul unor argumente, cateva retorice intrebari: cum sa consideri ca o valoare morala, nesusceptibila de «distrugere» sau «deteriorare», poate fi totuși «reparata» prin echivalent banesc?; cum sa admiți ca banii pot inlocui lacrimile, ca suferința poate fi evaluata in bani, chiar in raport cu gradul ei de intensitate?; cum sa admiți ca durerea sufleteasca poate sa inceteze sau poate deveni mai suportabila in raport cu cuantumul imbogațirii contului bancar?; care ar fi criteriile de evaluare mai ales a daunelor «pur morale» și indeosebi a celor prin ricoșeu? etc.”^*

Acestea sunt framantarile de esența – sublimate in cuvinte emblematice, precise și expresive. Paliere multiple legitimeaza dezbaterea, intrucat prejudiciul moral este una dintre acele constante ale actualitații juridice care epuizeaza argumentele fara a monopoliza adevarul indemnizarii.

Ecuația „repararea prejudiciului – concurența neonesta” beneficiaza de o analiza inedita și complexa in cadrul studiului Mult zgomot pentru nimic. Repararea daunelor morale cauzate de fapte de concurența neloiala (Adriana Almașan, Mircea Dub). Autorii menționeaza, realist și pertinent: „Deși posibilitatea repararii prejudiciului moral suferit de o intreprindere din pricina faptelor de concurența neloiala este o realitate, avand o consacrare expresa, materializarea in practica a posibilitații oferite de legiuitor este o provocare, aceasta lovindu-se de anumite limite ale ansamblului de norme conexe – precum Legea nr. 31/1990, care reglementeaza scopul patrimonial al unei intreprinderi –, care nu sunt pregatite pentru asimilarea naturala a acestui concept. Reglementarea din art. 257 din Codul civil are o natura pur platonica, fiind inapta sa constituie o platforma reala pentru identificarea unor soluții practice”.

„Prejudiciul reputațional ar trebui compensat pentru ca acoperirea prejudiciului material cauzat de neexecutarile contractuale, oricat de riguros ar fi dreptul pozitiv (sau tocmai pentru ca uneori este prea riguros), va fi intotdeauna nesatisfacatoare pentru profesionistul in afaceri. Simpla trecere a timpului se opune unei reparari veritabile și complete a prejudiciilor contractuale in afaceri”. Afirmația se verifica in contextul neexecutarii dispozițiilor contractuale de catre debitor, cu precadere in contractele de afaceri incheiate intre profesioniști. Analiza propusa in studiul Reputația comerciala. O discuție despre compensarea prejudiciului reputațional in contractele de afaceri (Lucian Bercea, Dan-Adrian Caramidariu) releva particularitațile dihotomiei curente in materia raspunderii (prejudiciu patrimonial versus prejudiciu nepatrimonial) in contractele de afaceri.

Materia dreptului de autor genereaza o serie de interogații asociate prejudiciilor morale. „Care este conținutul dreptului nepatrimonial de a pretinde recunoașterea paternitații operei? Sau, mai sugestiv: din perspectiva acestui drept nepatrimonial al autorului, ce acțiuni și inacțiuni ale terților sunt legitime (pentru ca nu constituie incalcari ale dreptului de a pretinde recunoașterea paternitații operei) și ce acțiuni și inacțiuni sunt nelegitime (pentru ca reprezinta incalcari ale respectivului drept)?” Autorul studiului Succinte considerații despre conținutul dreptului autorului de a pretinde recunoașterea paternitații operei (Vladimir Diaconița) argumenteaza, in detaliu, posibile raspunsuri pentru astfel de probleme, avand ca premisa particularitați de speța.

Actualitatea normativa a problematicii nediscriminarii la locul de munca aduce in atenția specialiștilor consacrarea harțuirii morale. Studiul Harțuirea morala la locul de munca. Reglementare. Elemente. Repere de apreciere a prejudiciului moral (Monica Gheorghe) reliefeaza cadrul legal internațional și intern privind „harțuirea morala” la locul de munca, modalitațile de concretizare și consecințele acesteia, precum și criteriile orientative de evaluare a prejudiciului moral suferit de salariat, consecutiv faptelor de harțuire.

Studiul Considerații teoretice și practice cu privire la daunele morale in cazul dreptului la despagubiri prevazut de art. 388 din Codul civil (Oana Ghița) surprinde dimensiuni inedite ale acestui drept. Intre altele, reținem caracterul dual al dreptului la despagubiri (ca drept potestativ, se apropie de drepturile personalitații, in timp ce, odata invocat, iși transfera acțiunea in sfera obiectiva a raspunderii civile delictuale, cu caracteristicile unui drept subiectiv civil de creanța), precum și fundamentul acordarii daunelor morale, ca drept la despagubiri in cadrul procesului de divorț (acțiunea se intemeiaza pe raspunderea civila delictuala, cu specificul acesteia, atunci cand se invoca odata cu divorțul ori, dupa caz, se intemeiaza pe regulile de drept comun, atunci cand este antrenata in afara procesului de divorț).

Terminologia consacrata in materia raspunderii civile este indeniabil asociata filonului personalitații umane – care se gasește nu numai in corp (adica in suportul material), dar și in spirit (adica in imaterial – suferințe, afecte, sentimente). Tot așa, o cercetare atenta conduce la ideea ca „dauna materiala” (conceptul juridic) iși gasește fundamentul in teoriile materialiste despre lume și viața, in timp ce conceptul de „dauna morala” este inspirat din doctrina spiritualista. Așadar, Daunele morale – o perspectiva spiritualista a dreptului? (Bogdan Ionescu). Din penal in civil, din raspunderea delictuala, insinuat apoi in cea contractuala, este de neimaginat in contemporaneitate o summa divisio, in absența daunei materiale și a daunei morale. Cel puțin in Drept, materialismul și spiritualismul se armonizeaza, se completeaza, raspunzand adevaratei naturi umane (material-imaterial; corp-spirit), iar individul (ca subiect de drept) va putea solicita, cumulativ, repararea prejudiciului material și a celui moral.

Prejudiciul de agrement este nelipsit din orice „manual” al prejudiciului corporal. Poate parea, din aceasta perspectiva, cel mai „comun” dintre prejudiciile corporale. Ceea ce este cert – iar istoria sa o dovedește – este ca prejudiciul de agrement este cel mai dezbatut, daca ne referim la componenta nepatrimoniala a prejudiciului corporal. Studiul Prejudiciul de agrement (Calina Jugastru) are ca obiect definirea noțiunii de „prejudiciu de agrement”, fixarea ariei activitaților asociate, delimitarea de alte prejudicii morale și stabilirea reperelor indemnizarii, in condițiile in care tratamentul jurisprudențial este neliniar, nu numai de la stat la stat, dar și in perimetrul aceluiași sistem judiciar.

Principiile raspunderii civile in contextul prejudiciilor corporale nepatrimoniale și diviziunea bipartita „prejudicii corporale nepatrimoniale obiective-prejudicii corporale nepatrimoniale subiective” fac obiectul studiului Despre principiile indemnizarii prejudiciilor corporale nepatrimoniale. Privire speciala asupra victimelor cu conștiința alterata sau inconștiente (Florin I. Mangu). Prima categorie cuprinde prejudicii care au o existența manifesta, putand fi constatate, in mod obiectiv, fie pe corpul victimei, fie in lumea inconjuratoare acesteia, in care aceasta s-a manifestat plenar inainte de momentul producerii lor (sunt prejudicii care se indemnizeaza independent de starea de conștiința a victimei, fara a deosebi dupa cum aceasta este conștienta, inconștienta sau are conștiința alterata). A doua categorie cuprinde prejudiciile corporale nepatrimoniale subiective, care se produc și exista exclusiv in conștiința victimei, neavand o manifestare externa, constand in sentimentele negative, de frustrare, de angoasa pe care starea victimei aflate in pragul morții iminente, consecutiva faptei ilicite, i le provoaca (acest tip de prejudicii se indemnizeaza doar daca victima este conștienta, chiar daca are conștiința alterata).

Relația dintre prejudiciul moral și eroarea judiciara reprezinta un perimetru care influențeaza, in mod specific, dezideratul indemnizarii echitabile. In cadrul studiului Eroarea judiciara și daunele morale (George-Marius Mara) sunt decantate, pe toate segmentele raspunderii civile, veșmantul particular al faptei ilicite (eroarea judiciara), categoriile prejudiciului nepatrimonial (prejudiciu biologic, prejudiciu moral, prejudiciu social) și mecanismul acordarii daunelor morale.

Poate frica fața de un prejudiciu viitor constitui un temei suficient pentru o raspundere civila delictuala actuala? O privire in cutia Pandorei (Ioan Ilieș Neamț) – interogația genereaza ipoteze de dezbatere, soluții și argumente; concluzia autorului este ca, avand in vedere „flexibilitatea sistemului nostru de drept in materia prejudiciului nepatrimonial, o atare ipoteza de raspundere nu ar trebui, de plano, exclusa, insa se impun a fi reținute unele particularitați ca marca distinctiva. Astfel, in scopul prevenirii abuzurilor, printre altele, frica ar putea fi considerata un prejudiciu reparabil numai atunci cand se dovedește a fi rezonabila și suficient de grava”.

Studiul Repararea prejudiciilor morale – o „utopie constructiva”? (Sache Neculaescu) pune in discuție soluții normative și ofera raspunsuri explicite și pertinent argumentate urmatoarelor intrebari: „Repararea” prejudiciilor morale respecta regulile aplicabile prejudiciilor patrimoniale? In cazul unui raspuns negativ, vor putea fi ignorate soluțiile avansate de principalele proiecte europene care vizeaza reforma raspunderii civile? Autorul menționeaza ca abordeaza aspectele cele mai semnificative referitoare la prejudiciile morale „cu speranța ca dezbaterea lor va putea genera un moment al adevarului, la care evaluarile noilor prevederi legale sa fie mai tranșante și mai severe, acolo unde se impune, astfel incat nevoia de reformare a actualului Cod civil sa fie tot mai asumata, avand in vedere și multe alte neimpliniri majore ale actualelor reglementari”, și considera ca „mai presus de menajarea sensibilitații autorilor care au elaborat aceste prevederi normative se afla nevoia imperativa de claritate a unor reglementari esențiale pentru o materie fundamentala a dreptului civil, care sa fie racordate la noile orientari europene in materie”.

Avand ca premisa practica judiciara, studiul Despre pierderea unei șanse, in contenciosul administrativ (Ovidiu Podaru, Adina Buciuman) analizeaza in ce masura „vatamarea” pe care orice reclamant trebuie sa o dovedeasca pentru a obține anularea unui act administrativ de atribuire directa a unui contract de achiziție publica ar putea consta in pierderea unei șanse (șansa de a participa la licitație și, deci, de a caștiga, eventual, atribuirea contractului in cauza). Discuția pe marginea unei hotarari judecatorești definitive recente demonstreaza insa ca situația reclamantului e mult mai complicata atunci cand se pune problema acordarii unei indemnitați pentru prejudiciul suferit de acesta prin pierderea șansei respective.

Operatorul de date și persoana vizata sunt cei doi „poli” care, prin prisma Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD), se convertesc in „autor al faptei ilicite” și, respectiv, in „victima prejudiciului”. Studiul Analiza jurisprudenței romane privind acordarea de daune morale pentru nerespectarea protecției datelor cu caracter personal (Daniel-Mihai Șandru) conține o vasta investigație a specificitații condițiilor raspunderii civile (in mod special, a prejudiciului) in raport cu dreptul fundamental la protecția datelor personale, cu dreptul la viața privata și cu dreptul la demnitate. Operatorul și, respectiv, persoana imputernicita vor raspunde in temeiul Regulamentului general privind protecția datelor, iar reperele criteriilor de evaluare a prejudiciilor și de stabilire a cuantumului daunelor morale sunt trasate de jurisprudența naționala și internaționala.

Invitația la dezbatere are ca premisa aceste cateva arii semnificative ale daunelor morale. Ramane ca timpul juridic sa valideze soluțiile, sa consolideze argumentele și sa furnizeze noi elemente de sprijin, in delicata și dificila intreprindere de indemnizare a prejudiciilor morale.

^* I. Deleanu, Ficțiunile juridice, Ed. All Beck, București, 2005, p. 331.